Urtica dioica- Urzica mare

 

Face parte din Familia Urticaceae (Urticacee), este o plantă perenă înaltă până la 1,5 metri, este răspândită în aproape toată lumea, preferă să crească în soluri bogate cu fosfor şi azot, prin locuri necultivate de la câmpie, deal sau munte, pe lângă garduri, pe marginea drumurilor şi a apelor, în grădini, îşi are originea în Europa, Asia şi Africa de Nord, i se mai spune şi urzica de pădure, nettle neaf, nettle, stinger, stinging nettle, common nettle;

Cuvântul „urtica” derivă din latină însemnând „înţepătură” şi cuvântul „dioica” deriva din greacă care înseamnă „două case”, cu referite la florile plantei;

Florile: sunt mici, verzui sau maronii, dioice, florile mascule se află pe o plantă, iar cele femele pe altă plantă, cu inflorescenţa sub forma unui ciorchine cu ramurile secundare ramificate, dispuse la axila frunzelor superioare;

Frunzele: sunt cu margini zimţate, ascuţite spre vârf, opuse, ovale, de culoare verde, prezintă numeroşi perişori urzicători numiţi tricomi sau spicule ale căror vârfuri se desprind atunci când sunt atinse, care în contact cu pielea produce o inflamaţie specifică însoţită de usturime şi prurit intens;

Fructul: sunt nişte seminţe verzui, de forma unei nuci mici şi ovale, cu un înveliş floral simplu;

Tulpina : este dreaptă şi ramificată, prezintă perişori urzicători;

Rădăcina: este subţire, de culoare brun-deschis, lung şi ramificat cu numeroase rădăcini subţiri şi pâsloase;

Substanţe: întreaga planta conţine substanţe benefice organismului, dar cel mai mare conţinut de vitamine se găseşte în frunze, conţine acid formic, lecitină, aminoacizi, substanţe proteice şi glucidice, steroli, ulei volatil, acid pantotenic, fibre, carotenoizi, proteine, substanţe minerale: calciu, fier, siliciu, cupru, sulf, mangan, magneziu, fosfor, zinc, potasiu, antioxidanţi, vitamine: C, B2, A, K, conţine şi histamină, serotonină, acetilcolină şi alte substanţe chimice care acţionează ca nişte ace hipodermice ale căror vârfuri se desprind atunci când sunt atinse producând o  senzaţie de înţepătură, de arsură;

 

 

Administrare: sub formă de infuzie, extern, pentru spălături, băi locale sau comprese, sub formă de  gargară pentru stomatite, acnee moderată, răni, frunzele de urzică pot fi fierte şi amestecată intr-o pastă apoi aplicată pe locurile dureroase datorită gutei şi artritei reumatoide, dar şi intern sub formă de ceaiuri-infuzie, în cosmetica, adăugată în diferite produse pentru păr (înlătură mătreaţa şi reduce căderea părului), sub formă de creme care ajută la tratarea rănilor, eczemelor sau arsurilor, extractul din rădăcină de urzică este folosit pentru suplimentele alimentare sub formă de capsule vegetale şi pentru prepararea tincturilor, urticarea în mod deliberat cu urzici pentru a provoca inflamaţii ca remediu popular pentru tratamentul reumatismului, frunzele bine uscate şi mărunţite poate fi adăugată în diferite mâncăruri, ceaiul de urzică : peste o lingură de plantă uscată se toarnă apa clocotită, se lasă 5 minute la infuzat, se strecoară şi se bea neîndulcit, câte 2-3 căni de ceai pe zi, ca mijloc profilactic se consumă o ceaşcă de ceai pe zi, tot timpul anului;

Utilizare: urzicile sunt printre primele plante care apar după ce zăpada se topeşte, de la plantă se folosesc frunzele foarte tinere, tulpina dar şi rădăcina, recoltarea se face cu mâna protejată de mănuşi deoarece înţeapă şi dă senzaţia de arsură în contact cu pielea, are proprietăţi diuretice- creşte eliminarea acidului uric prin urină, ajută în tratamentul litiazei renale, guta, hipertrofie benignă de prostată, în rinita alergică, afecţiuni reumatismale, benefic în plăgile atone (greu vindecabile), hemoroizi, ulcer varicos, ca adjuvant în anemiile uşoare, astenii, detoxifierea organismului, are efecte asupra bronşitei, astmului, combate tusea, stimulează secreţia bilei, pancreatică, gastrică, intestinală, ajută la digestie şi în reglarea tranzitului intestinal, acţionează asupra viermilor intestinali, fluidifică sângele prin activarea eritrocitelor, leucocitelor şi trombocitelor, are efect uşor laxativ, scade nivelul glicemiei, benefic în afecţiunile hepatice, biliare şi splenice, reduce tensiunea arterială, ajută la reglarea nivelului de zahăr în sânge, în asociere cu alte plante ajută la tratarea leucemiei, tratează diareea, ajută la creşterea secreţiei de testosteron şi reduce activitatea dehidrotestosteronului cel care cauzează afecţiuni ale prostatei, pote fi introdusă în diferire mâncăruri: ciorbe, supe, garnituri, salate,

 

 

Avertizare:

– se va culege doar planta tânără înainte de a ajunge la maturitate, deoarece perişorii plantei şi substanţele pe care le conţin acestea sunt rezistente la fierbere şi pot produce iritaţii la nivelul tegumentelor, mucoasei gastrice şi mucoasei căilor urinare;

– pentru a menţine substanţele active ale plantei, ceaiul se prepară doar prin opărire;

– consumul prelungit de urzici poate cauza un dezechilibru electrolitic, din cauza acţiunii sale diuretice;

– femeile însărcinate nu ar trebui să le consume deoarece planta determină contracţii ale uterului, crescând riscul de avort spontan;

– datorită conţinutului de vitamina K, cu efect de creştere a vitezei de coagulare a sângelui, aceasta nu este recomandată celor cu tromboze, sau care urmează tratamente cu anticoagulante;

 

 

Ştiaţi că:

– tulpinile de urzică conţin fibre de bast (fibră celulozică naturală pluricelulară), textile vechi de urzici s-au găsit acum 3000 de ani, din epoca bronzului, în Danemarca, în timpul Primului Război Mondial uniformele armatei erau aproape toate confecţionate din urzică;

– din rădăcina de urzică se poate obţine un colorant de culoare galbenă, dată de substanţele responsabile luteina şi xeaxantina care acţionează ca pigmenţi galbeni, alimentarea cu urzică uscată a găinilor outoare este la fel de eficientă ca şi pigmenţii sintetici, pentru a colora gălbenuşul de ou, iar din frunze colorant de culoare verde-gălbui;

– deoarece urzicile preferă să crească în soluri bogate în fosfor şi azot, prin urmare poate fi un indicator pentru grădinari cu privire la calitatea solului, pot fi folosite ca un activator de compost sau pentru a face un îngrăşământ lichid util în furnizarea de magneziu, sulf şi fier;

– urzica este folosită în Marea Britanie pentru fabricarea berii de urzică, consumată ca remediu  pentru înlăturarea problemelor de reumatism şi gută;

– în Dorset, Anglia are loc în fiecare an, Campionatul Mondial de mâncat Urzici, unde concurenţii încearcă să mănânce cât mai multe frunze luate de pe tulpinile urzicilor, după o oră se măsoară tulpinile goale, iar câştigătorul este concurentul cu cea mai mare lungime acumulată de urzici, concurenţa datează din anul 1986, când doi fermieri s-au certat asupra celor care aveau cele mai lungi tulpini de urzici, când unul dintre fermieri a promis să mănânce orice urzică mai înaltă decât ale sale, campionatul are secţiuni separate pentru femei şi bărbaţi, atrăgând concurenţi din toată lumea.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

Comentariile sunt închise.