Alte denumiri: cactusul Crăciunului, nu ma deranja, cactus de Ziua Recunoștinței sau cactusul Ghearei de Crab, false Cristmas cactus, zygocactus.
Sinonime: Epiphyllum truncatum, Zygocactus truncatus, Cactus truncatus, Cereus truncatus, Cereus truncatus var. altensteinii, Epiphyllum salmoneum, Epiphyllum smithianum, Epiphyllum violaceum.
Este o plantă originară din sud-estul Braziliei, face parte din familia Cactaceae, unde crește în păduri subtropicale și tropicale umede. Această plantă este celebră ca specie ornamentală de apartament, fiind apreciată pentru florile sale spectaculoase și pentru ușurința cu care poate fi îngrijită.
Este o plantă erbacee perenă, suculentă, care poate atinge 40–45 cm în înălțime și aproximativ același diametru. În mediul său natural, această plantă crește pe alte plante din pădurile tropicale (epifită) fără a le dăuna direct, dar în România este cultivată ca plantă decorativă de apartament, apreciată pentru florile sale spectaculoase.
Specia a fost descrisă pentru prima dată științific în 1819 de botanistul englez Adrian Hardy Haworth, sub numele de Epiphyllum truncatum, pe baza unor plante cultivate la Royal Botanic Gardens, Kew în Anglia, după ce ajunseseră din Brazilia în Europa circa 1818. Ulterior, în 1953, botanistul american Reid Venable Moran a transferat această specie în genul Schlumbergera, rezultând numele științific folosit astăzi Schlumbergera truncata.
Genul Schlumbergera a fost creat în 1858 de botanistul francez Charles Lemaire, care l‑a numit în onoarea lui Frédéric Schlumberger, un pasionat colecționar de cactuși din nordul Franței. Epitetul specific „truncata” vine din limba latină și înseamnă „tăiat” sau „trunchiat”. Cu referire la forma particulară a segmentelor tulpinilor care sunt plate, aplatizate și par „tăiate” la capete, ceea ce o diferențiază de alte specii din gen.
Florile: apar la vârful tulpinilor, sunt tubulare, lungi de 6–7 cm și late de 4–5 cm, și pot fi roz, roșii, albe, purpurii sau portocalii. Înflorirea are loc de la sfârșitul toamnei până la sfârșitul iernii (noiembrie-ianuarie) și este declanșată de perioade lungi de întuneric- cel puțin 13 ore pe noapte, timp de aproximativ două luni, începând din septembrie și de temperaturi mai scăzute, între 12 și 17°C. Planta își pierde bobocii dacă este mișcată în timpul formării sau creșterii lor, mai ales dacă este ținută în curenți de aer.
Fructele: sunt mici, roșii și în formă de pară, cu semințe negre strălucitoare de aproximativ 1 mm. Aceasta specie are caracteristici reproductive unice, iar modul în care înflorește și produce nectar ajută la diferențierea între speciile de cactuși.
Tulpinile: planta nu are frunze, ci tulpini verzi, plate, în formă de curea, formate din segmente cu doi sau trei „dinți” pe margini. Capetele tulpinilor sunt tăiate, nu ascuțite, ceea ce i-a dat și numele de „truncata”. Segmentele cresc aproximativ 4-6 cm lungime și 1,5-3,5 cm lățime, în funcție de vârstă și de condițiile de lumină și apă. Între „dinți” apar mici puncte cu puf, numite areole, de unde cresc flori sau noi segmente.
Îngrijire: este important ca planta să nu fie mutată sau expusă la schimbări bruște de temperatură în perioada de iarnă. Planta își pierde bobocii dacă este mișcată sau mutată în timpul formării sau creșterii lor, mai ales dacă este ținută în curenți de aer. Vara, ghivecele pot fi amplasate în grădină, în locuri umbrite, iar odată cu venirea sezonului rece, planta trebuie mutată în spații încălzite. Pentru a stimula ramificarea și înflorirea ulterioară, se recomandă tăierea plantei primăvara, după înflorire. Substratul trebuie să fie bine drenat, aerat și bogat în substanțe nutritive, format dintr-un amestec de turbă, nisip și perlit (material mineral ușor și poros).
Transplantarea se realizează primăvara, la intervale de 1-3 ani. Udarea se face regulat în perioada de creștere (aprilie-septembrie), reducându-se după înflorire. Temperaturile recomandate pentru inducția florală sunt 16–18°C ziua și 8-13°C noaptea, iar după apariția bobocilor, între 21-25°C ziua și 16-22°C noaptea. Fertilizarea se realizează cu îngrășăminte pentru cactuși, în perioada de creștere și înflorire, și se oprește până la apariția noilor creșteri primăvara.
Înmulțire: se face prin butași, tăiați în luna mai din planta mamă, plantați la adâncimea de 1–1,5 cm și menținuți la temperaturi de 18–25°C, înrădăcinându-se în aproximativ 10–12 săptămâni.
Boli: printre bolile și dăunătorii cei mai comuni se numără putregaiul rădăcinilor, din cauza excesului de apă, melcii fără cochilie (limax), afidele, acarienii, păduchii lânoși, păduchii țestoși.
