Allium cepa- Ceapa

 

Face parte din Familia Alliaceae (Aliacee), este specie erbacee bienală şi anume ceapa din sămânţă care formează bulbul în anul I, înfloreşte şi fructifică în anul al II-lea şi trienală– care este ceapa de arpagic, este înaltă până la 90cm, îşi are originea în Asia Centrală şi de Vest, i se mai spune puiac, şapă, onion;

În Egiptul antic, ceapa era considerată un simbol al vieţii eterne, datorită formei sale rotunde şi a inelelor concentrice, fiind oferită zeilor ca monedă de plată pentru a ajunge în Rai, astfel au fost plătiţi şi lucrătorii care au construit piramidele.

Este una dintre cele mai vechi plante de cultură fiind apreciată la circa 5.000 de ani în urmă. Legionarii romani au fost cei care au contribuit la răspândirea cepei „cepula” în Europa centrală fiind un element important în alimentaţia de bază;

 

 

După metoda de cultivare, există ceapa de vară care este semănată primăvara timpuriu şi recoltată în luna august şi septembrie şi care poate fi depozitată până în luna martie a anului următor şi ceapa de toamnă care este semănată în august şi devine adultă numai în primavara următoare şi care poate fi recoltată în luna iunie, aceasta este mai zemoasă şi mai puţin iute, însă nu poate fi depozitată pentru o perioadă îndelungată de timp.

În România satul Pericei din Judeţul Sălaj este recunoscut pentru cultivarea cepei.

Florile: sunt hermafrodite, dispuse câte 300-800 flori într-o inflorescenţă globuloasă acoperită la început de o membrană subţire de culoare alb-verzuie care apoi se rupe, florile de culoare alb-verzuie, de dimensiuni reduse, înfloresc mai întâi de la margine apoi spre centru, în lunile iunie-iulie;

Frunzele: sunt fistuloase şi tubulare la partea superioară şi sub formă de teacă la cea inferioară, comestibile, de culoare verde, au pe suprafaţa lor un strat gros de pruină– care este un strat fin cu aspect ceros;

Seminţele: sunt mici, triedrice, cu suprafaţa zbârcită, de culoare neagră, ajunse la maturitate fiziologică se scututră uşor dacă se întârzie recoltarea;

 

 

 

Rădăcina: este fibroasă şi pătrunde în sol la adâncimi mici la 20-25 cm, având o capacitate redusă de absorţie a substanţelor minerale şi apei;

Bulbul: prezintă partea comestibilă a cepei şi se foloseşte pentru consum proaspăt, în salate, în mâncăruri sau conservate, având forme diferite de la sferic, turtit sau oval, la exterior bulbul este acoperit de mai multe foiţe sau frunze pergamentoase numite catafile de culoare alb, galbenă, sau roşie violacee, iar frunzele sau foiţele din interiorul bulbului sunt cărnoase, suculente şi dispuse concentric, iar în ele sunt depozitate substanţele de rezervă;

Proprietăţi: conţine glucide, zaharoză, steroli, acizi organici, ulei volatil, saponine, lipide, proteine, vitamine: B1, B2, C, săruri minerale: sodiu, potasiu, seleniu, fier, sulf, iod, siliciu, are rol de revenire şi chiar curativ în boli ca: arteroscleroză, astenie, rahitism, reumatism, diabet, obezitate, ca remediu antiinflamator, stimulent al apetitului şi digestiei, micşorarea tensiunii arteriale, stimulează sistemul imunitar, ajută la combaterea răcelii, are acţiune antimicrobiană, în foile de ceapă există o enzimă  numită Alliinase şi un aminoacid cu sulf numit Iso- Alliin şi Propanthial-S-Oxid, care provoacă lăcrimarea ochilor la tăierea cepei, aroma caracteristică pentru ceapă este determinată de prezenţa tiosulfinaţilor şi a tiosulfonaţilor;

 

 

 

Ceapa este utilizată şi extern: pentru înţepături de viespii, abcese, degerături, crăpături, migrene, congestie cerebrală, surditate, nevralgii dentare, negi, plăgi, ulcere, arsuri, pistrui, ţânţari- pentru a-i îndepărta, sub formă de băi locale, cataplasme, comprese;

Dăunătorii cepei:  Hylemia antiqua – musca cepei, Ceutorhynchus suturalis – gărgăriţa cepei, Rhizoglyphus echinopus – păianjenul bulbilor, Myzus ascalonicus – păduchele verde, Ditylenchus dipsaci – nematodul tulpinilor şi bulbilor;

Precauţii: la persoanele cu gastrită, colon iritabil, colită de fermentaţie, cei cu intoleranţă la ceapă, pot apărea tulburări care să agraveze starea, doza se reduce până la limita suportabilităţii şi se creşte treptat până ce organismul se obişnuieşte

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

Comentariile sunt închise.