Echinacea purpurea- Echinacea purpurie

Face parte din Familia Asteraceae/Compositae (Asteracee), este o plantă perenă, înaltă până la 1,5m. Îşi are originile în America de Nord, preferă zonele însorite sau parţial însorite, cu soluri fertile şi bine drenate. Este o plantă adaptabilă, tolerantă la secetă, căldură, umiditate şi sol sărac. Este cultivată ca plantă ornamentală, este una dintre cele mai bune plante perene pentru verile târzii şi pentru începutul de toamnă. Ise mai spune şi purple coneflower, pălăria soarelui.

Sinonime: Brauneria purpurea, Echinacea intermedia, Echinacea speciosa, Helichroa purpurea, Rudbeckia purpurea.

Specia a fost inițial denumită Rudbeckia purpurea de botanistul Carl Linnaeus în 1753. Linnaeus a preluat ideea de a o include în genul Rudbeckia de la Jan Frederik Gronovius și s-a bazat pe o descriere mai veche făcută de Leonard Plukenet în 1696, care o numise Chrysanthemum americanum. În 1794, Conrad Moench a mutat planta în genul Echinacea, numind-o Echinacea purpurea. Ulterior, în 1818, Thomas Nuttall a observat o formă diferită și a considerat-o o varietate, denumind-o Rudbeckia purpurea var. serotina. În 1823, Robert Sweet a ridicat această varietate la rang de specie, numind-o Rudbeckia serotina, iar în 1832 George Don a mutat-o în genul Echinacea, sub numele de Echinacea serotina. În 2001, Shannon Binns și colaboratorii au descoperit că numele Echinacea purpurea fusese folosit greșit pentru ceea ce ar fi trebuit să se numească Echinacea serotina. Pentru a evita confuzia în rândul grădinarilor și botaniștilor, autorii au propus păstrarea numelui vechi, cu un tip conservat.

Numele de gen Echinacea care provine de la cuvântul grecesc „echinos”, care înseamnă „arici”, cu referire la conurile centrale spinoase ale florii. Epitetul specific purpurea se referă la culoarea purpurie a petalelor. E înrudită cu muşeţelul, gălbenelele, cicoarea și floarea-soarelui. De aceea, unele persoane alergice la aceste plante pot reacționa și la echinacea.

Echinacea era considerată o plantă vindecătoare sacră de triburile amerindiene (Sioux, Cheyenne, Lakota). O foloseau pentru răni, mușcături de șarpe, infecții, dureri de dinți și chiar ca protecție spirituală. Era atât de valoroasă încât se oferea uneori ca dar de pace între triburi. În anii 1800, era cel mai vândut remediu natural în farmacii americane, înainte de apariția antibioticelor. A fost inclusă în Farmacopeea SUA (1895) ca plantă medicinală oficială.

După ginseng și ginkgo biloba, echinacea este printre cele mai utilizate suplimente naturale la nivel mondial pentru imunitate. În unele teste de laborator, extractele de echinacea au inhibat creșterea bacteriilor precum Staphylococcus aureus și Streptococcus pyogenes. Totuși, nu înlocuiește tratamentele antibiotice, ci le poate susține natural.

Florile: sunt de culoare roz-violet, au petalele scurte, dispuse solitar la vârfurile tulpinii. Sunt hermafrodite fiind polenizate de insecte. Înfloresc în lunile iunie-octombrie, prezintă conuri spinoase centrale care produc seminţe de culoare portocaliu-închis.

Frunzele: sunt de culoare verde-închis, ascuţite la vârf ovate până la lanceolate.

Tulpinile: sunt rigide, drepte şi păroase.

Ce substanțe conține planta Echinacea purpurea?  alchilamide (cu efecte imunomodulatoare), polizaharide și glicoproteine (au efect antiviral și imunostimulator), nicotiflorina (este un flavonoid antioxidant puternic, care protejează celulele de stresul oxidativ),  derivați ai acidului cafeic (au proprietăți antivirale, antibacteriene și antioxidante), Rutina (întărește pereții capilarelor, reduce inflamația și acționează ca antioxidant natural).

Utilizări și beneficii principale:

1. Stimularea sistemului imunitar: prevenirea răcelilor și gripei, susținerea organismului în perioade de stres sau convalescență, întărirea imunității în sezonul rece.

2. Infecții respiratorii și răceli: viroze respiratorii, bronșite ușoare, sinuzite și faringite.

3. Acțiune antivirală și antibacteriană naturală: ajută organismul să limiteze infecția fără a afecta flora benefică.

4. Detoxifiere și susținerea ficatului si limfei: stimulează circulația limfatică, ușor depurativ, ajută la eliminarea toxinelor.

5. Uz extern (răni, infecții cutanate, acnee): extractele sau unguentele de echinacea au efect: antiinflamator, antiseptic și cicatrizant, grăbesc vindecarea rănilor și reduc riscul de infecție.

6. Efect antiinflamator și antioxidant general: protejează organismul de stres oxidativ, îmbunătățind regenerarea tisulară.

Cum administrăm planta Echinacea purpurea?

1. Ceai (infuzie): 1–2 lingurițe de plantă uscată (partea aeriană) la 250 ml apă clocotită, Se lasă 10–15 minute, se strecoară. Se bea de 2–3 ori/zi, în cure de 10–14 zile. Util în: prevenirea răcelilor, stimularea imunității, gât iritat, tuse ușoară.

2. Tinctură (extract hidroalcoolic): 20–30 de picături (aprox. 1 ml) în puțină apă, de 2–3 ori/zi. Cure de 10–20 de zile, urmate de pauză.

3. Capsule / tablete (extracte standardizate): 1–2 capsule/zi, 10–30 zile (verifică mereu prospectul). Bun pentru cure de imunitate preventivă.

Cum se înmulțește planta Echinacea purpurea?

1. Prin semințe: semințele se pot sădi direct primăvara sau toamna. Germinarea este mai bună după stratificare la rece (~4–6 săptămâni la 2–5°C). Se seamănă la 0,5–1 cm adâncime, sol bine drenat. Răsadurile apar în 10–20 zile, depinzând de temperatură.

2. Prin divizarea rădăcinilor: la începutul primăverii sau toamna, se scot plantele mature din sol. Se taie rădăcina principală în bucăți, fiecare cu cel puțin un mugure sănătos. Se replantează imediat în pământ bine drenat.

3. Prin butași (mai puțin frecvent): se iau butași verzi sau semi-lemnoși din tulpinile plantei. Se înrădăcinează în substrat umed, la temperatură moderată și umbră.

4. Cultivarea din răsaduri cumpărate: uneori cel mai simplu pentru grădinari: răsadurile gata dezvoltate se plantează direct în grădină sau în ghiveci. În 1–2 ani, plantele încep să înflorească.

Tăiere: tulpinile uscate sau florile bătrâne se taie pentru a favoriza dezvoltarea rădăcinii și a noilor flori.

Advertisment: pot apărea efecte adverse: dureri abdominale, dispnee, greaţă, prurit, erupţii cutanate, eritem, urticarie. Se administrează în cure scurte (10–14 zile, maxim 6–8 săptămâni). Preparatele cu echinacea sunt contraindicate la cei cu boli sistemice progresive, precum tuberculoza, tulburări de colagen, scleroză multiplă, leucemia, SIDA, infecţii cu HIV.

Regula de aur: Echinacea poate fi un ajutor natural pentru imunitate, însă fiecare organism este diferit. Cel mai bine este să ceri sfatul unui medic sau fitoterapeut înainte de a începe o cură, pentru a evita eventuale reacții adverse sau interacțiuni cu alte tratamente.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

Comentariile sunt închise.