Juglans cinerea- Nucul cenuşiu

 

Face parte din Familia Juglandaceae (Juglandacee), este un arbore cu înălţimea până la 25 m, creşte pe soluri bine drenate, umede în special pe cele de origine calcaroasă, până la o altitudine de 1500m, îşi are originea în America de Nord, este o specie cu creştere lentă, şi rareori trăieşte mai mult de 75 de ani, i se mai spune şi nucul canadian, butternut, white walnut;

Epitetul specific „cinerea” se referă la culoarea gri-cenuşă a scoarţei, deşi această specie este deseori numită „nuc alb” din cauza culorii deschise a lemnului;

Sinonime: Wallia cinerea, Nux cinerea;

Florile: sunt unisexuate monoice (cu flori mascule şi femele pe acelaşi exemplar), care nu se maturizează simultan, înfloreşte din luna mai până în luna iunie;

Fructul: este o nucă, oval-eliptic (alungite), care cresc în ciorchine de 2 sau 5 nuci, înconjurată de o coajă verde lipicioasă, dens păroase, nuca este închisă de o coajă indehiscentă care conţine o pubeşcenţă glandulară la suprafaţă, interiorul nucii este dulce, uleios, gustos având aromă de unt, devin mature din luna octombrie până în noiembrie, rămâne pe copac până după căderea frunzelor;

Frunzele: sunt mari, imparipenat compuse, fin dinţate în jurul marginilor, suprafaţa superioară este de culoare verde strălucitor, iar cea inferioară este de culoare mai pală, toamna capătă culoarea galnen-auriu, frunzele depind de lumina zilei, apar când ziua are 14 ore şi căderea frunzelor apare atunci când lumina zilei ajunge la 11 ore;

Bolile: cea mai gravă boală este ciuperca Siroccocus clavigignenti-juglandacearum, copacii mor de obicei în câţiva ani;

Substanţe: fibre dietetice, vitamine: A,B,C, substanţe minerale: calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu, zinc;

Utilizare: scoarţa nucului este folosită în scop medicinal pentru ameliorarea durerilor reumatice, artrite, dureri de cap, dizenterie, constipaţie, îngrijirea rănilor, util în infecţiile fungice, scade nivelul de colesterol, remediu laxativ, vermicid, util în erupţiile cutanate ale feţei şi pielii capului, favorizează eliminarea secreţiilor biliare, utilizat ca adjuvant în afecţiuni hepatice şi digestive, coaja verde a nucilor (care conţine tanin) a fost folosită pentru a vopsi pânza în galben-deschis până la maro-închis şi în confecţionare de cerneală, din rădăcinile tinere se obţine un colorant negru, lemnul este utilizat în industria mobilei;

Ştiaţi că: rădăcinile nucului produce o substanţă chimică numită juglon (naftochinonă), care este toxică pentru plantele din jurul copacului, pot inhiba creşterea altor plante, aceste substanţe sunt dizolvate din frunze atunci când plouă, scurgându-se în pământ.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

Comentariile sunt închise.