Saccharum officinarum- Trestia de zahăr

 

Face parte din Familia Poaceae (Poacee), este o plantă ierboasă perenă, înaltă până la 6 m, preferă solul bine drenat, poate creşte în soluri foarte acide şi saline, îşi are originea în Asia tropicală şi Noua Guinee, este cultivată în multe ţări ale lumii, se prezintă sub mai multe soiuri foarte rezistente la boli şi dăunători, principalele ţări producătoare sunt India şi Cuba, i se mai spune şi sugar cane, purple sugar cane, noble cane;

Numele de gen „Saccharum” provine de la cuvântul grecesc „sakcharon” care înseamnă „suc dulce”, trestia a fost cultivată încă din secolul V î.e.n., în Asia de Sud-Est, prin comerţ planta a ajuns să fie cultivată prin sec I î.e.n. în Orientul Apropiat, prin portughezi planta ajunge în America de Sud, este utilizat la nivel mondial ca îndulcitor, conservant şi în industria cosmetică, zahărul era foarte scump în secolul al XVI-lea o linguriţă de zahăr era echivalentul a 5 dolari;

Sinonime: Saccharifera officinalis, Saccharum atrorubens, Arundo saccharifera;

Specii asemănătoare: Saccharum barberi (trestie indiană), Saccharum robustum, Saccharum sinense (trestie chinezească), Saccharum spontaneum (trestie sălbatică);

Florile: sunt lungi de 50-80 cm, în formă de panicul piramidal (asemănătoare cu cele de la grâu şi ovăz), de culoare alb sau gri, înfloreşte vara târziu până toamna devreme, recolta se produce înainte ca florile să înflorească, deoarece aceasta determină o reducere a conţinutului de zahăr;

Frunzele: sunt mari, largi, dispuse alternativ, opuse (asemănătoare porumbului), alungite, liniare, de culoare verde, cu margini dinţate, lungi de 30-60 cm, şi 5 cm lăţime;

Tulpina: este cilindrică, înaltă de 6 m, groasă de 5 cm cu măduva moale, care conţine o sevă dulce , util în producerea de zahăr sau melasă, variază în culori fiind verzi, roz sau violet, prezintă noduri la baza frunzelor;

Înmulţire: planta se înmulţeşte prin butaşi având nevoie de un climat cald şi umed ca în ţările tropicale;

Substanţe: zaharoză 15-20%, celuloză, apă, amidon, proteine, grăsimi;

Utilizare: rădăcina este folosită ca remediu diuretic, pentru dureri de stomac, boli intestinale, stimularea digestiei, util în dureri de gât, în infecţii urinare, sucul dulce este folosit pentru a trata muşcăturile de şarpe, rănile provocate de săgeţile otrăvitoare, rădăcinile şi tulpinile sunt utilizate în medicina ayurvedică (este o practică de medicină alternativă) pentru tratarea infecţiilor cutanate, ale tractului urinar, bronşită, afecţiuni cardiace, tuse, anemie, constipaţie, icter, tensiune arterială scăzută;

Alte utilizări: sucul extras din plantă este folosit la obţinerea diferitelor produse ca zahăr rafinat, zahăr brut, melasă (reziduu similară unui sirop de culoare brună-negricioasă), băuturi răcoritoare, băuturi alcoolice, suc de trestie de zahăr, la extragerea de etanol şi biodiesel, tulpinile şi produsele secundare sunt utilizate pentru hrănirea animalelor, din tulpini se extrage ceara care este folosită la încălţămintea din piele, producerea de mobilier, material izolant electric, hârtie cerată, din fibrele din tulpina de trestie se obţine hârtie, hărtie igienică, reziduul de trestie este utilizat ca şi combustibil, pentru producerea cartonului, plastic, în India lăstarii tineri sunt fierţi sau prăjiţi alături de alte legume;

Avertizare: frunzele sunt acoperite cu un număr mare de fire silicioase, acestea pătrund în pielea tăieturilor de trestie care sunt cele mai neplacute, consumul de zahăr poate fi un factor al caloriilor şi obezităţii, melasa utilizată în cantităţi mari poate produce diaree, colici, iritaţii renale, urticarie;

 

Ştiaţi că:

–  cel mai puternic agent de îndulcire din lume cunoscut este numit Lugduname, a fost estimat a fi între 220.000 şi 300.000 de ori mai dulce decât zaharoza, a fost dezvoltat în anul 1996 la Univeritatea din Lyon, Franţa;

– indienii au fost primii care au cristalizat zahărul în timpul dinastiei Gupta, în secolul IV d. Hr.;

– arabii au fost cei care au adoptat tehnicile indiene de producere a zahărului, ei au creat primele rafinării, uzine şi plantaţii, romanii au ignorat iniţial această sursă de zahăr preferând mierea de albine;

forme de zahăr: alb, semialb, pudră, cubic, roşcat, auriu, galben, candel, gelifiant, sirop de zahăr invertit, zahăr complet (nerafinat care conţine melasă, cristalizat apoi deshidratat), zahăr de trestie integral ( zahăr nerafinat cunoscut sub numele de Rapadura, obţinut prin presarea trestiei după evaporarea apei, fiind un produs bio);

– trestia şi-a făcut apariţia în Lumea Nouă în anul 1492 când Cristofor Columb (navigator italiano-spaniol) a adus-o în Republica Dominicană.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

Comentariile sunt închise.