Papaver rhoeas- Macul roşu

Face parte din Familia Papaveraceae (Papaveracee), este o plantă anuală înaltă până la 90 cm, creşte în flora spontană decorând pajiştele, fâneţele, terenurile abandonate, marginea drumurilor. Potrivit pentru soluri nisipoase, lutoase şi argiloase, preferă solul bine drenat şi nu poate creşte la umbră. Plantele se însămânţează liber atunci când găsesc condiţii adecvate. Există mai multe soiuri care se plantează în scop ornamental. Este originară din Europa şi nordul Africii, i se mai spune şi mac de câmp, paparună, măcuţ, common poppy, field poppy, corn poppy, floarea iubirii, mac iepuresc, macul cucului, mac păsăresc, mac sălbatic;

Planta a fost descrisă de către botanistul suedez Carl Linnaeus în cartea sa „Species Plantarum” în anul 1753. Denumirea de papaver derivă din cuvântul latin „pappa” care înseamnă „hrană” sau „lapte”, cuvântul rhoeas însemnă „roşu” în greacă, cu referire la culoarea florii;

Sinonime: Papaver tumidulum, Papaver trilobum, Papaver tenuissimum, Papaver strigosum, Papaver roubiaei, Papaver insignitum, Papaver intermedium, Papaver rhoeas var. strigosum, Papaver rhoeas subsp. strigosum;

Florile: prezintă patru petale aşezate pe două rânduri de culoare roşu aprins deseori cu o pată neagră în mijloc, uneori apar flori de culoare violet şi ocazional albe, înfloreşte din luna mai până în luna august, specia este hermafrodită (are atât organe masculine cât şi feminine), este polenizată de albine şi alte insecte, planta este autofertilă,

Fructul: este o capsulă ovoidă care conţine seminţe mărunte brun-negricioase, seamănă cu o cupă având partea superioară stelată, devin mature din luna august până în luna septembrie, acestea sunt eliberate prin porii care se deschid în partea de sus a capsulei. O plantă poate produce până la 60.000 de seminţe, acestea pot rămâne latente în sol peste 80 de ani înainte de a germina, macul fiind adesea asociat cu Ciclul Vieţii;

Frunzele: sunt de culoare verde, păroase, cărnoase, au forma ovală-alungită , cu marginile adânc zimţate;

Tulpina: se dezvoltă dintr-o rădăcină pivotantă, este acoperită de perişori;

Substanţe: substanţe amare, mucilagii, alcaloizi (acid rhoeadic- cu rol sedativ, acid papaveric), carotenoizi, antociani, lipide, glucide, dacă planta este zgârâiată emană o substanţă lăptoasă (latex, care este narcotic şi uşor sedativ) de culoare alb spre gălbui;

Utilizare: în scop terapeutic se folosesc petalele florilor (paparoane), are acţiune expectorantă, analgezică, sedativă, emolientă, sudorifică, antispastică, util în: bronşită, laringită, gripă, gută, tuse convulsivă, astm, stări de insomnie, tulburări digestive nervoase, afecţiuni dureroase, util în tratamentul icterului. În industria farmaceutică petalele sunt folosite la obţinerea morfinei (un calmant pentru dureri), în trecut siropul obţinut din petalele de mac a fost folosit pentru a-i ajuta pe copii să doarmă;

Alte utilizări: seminţele (cu aromă de nuci) sunt comestibile ele se colectează din capsulele mature şi pot fi consumate după ce au fost lăsate la uscat, pot fi utilizate în produse de patiserie, se extrage un ulei bun pentru salată (excelent înlocuitor al uleiului de măsline), petalele conţin un colorant roşu care este utilizat ca aromă alimentară sau în unele medicamente şi băuturi alcoolice, în trecut frunzele macilor erau folosite crude sau fierte ca spanacul sau ca aromă în supe şi salate, recoltate înainte ca planta să producă muguri de flori;

Avertizare: consumul plantei este contraindicat copiilor, nu se administrează în cantităţi mari deoarece are efecte halucinogene, în afara de petale şi seminţe planta este toxică conţine alcaloizi care sunt încă în curs de investigare şi prin urmare ar trebui utilizată numai sub supravegherea unui medic specialist;

A nu se confunda cu Papaver somniferum (macul de grădină, opium poppy) şi Papaver dubium (are florile mult mai mici iar forma capsulei este mai alungită şi mai subţire);

Ştiaţi că:

– macul a devenit simbol al soldaţilor morţi sau simbol al amintirii după Primul Război Mondial pentru că se dezvoltau  cu uşurinţă pe câmpurile însângerate de luptă. Marchează şi finalul Războiului, Ziua Memoriei sau Ziua Armistiţiului 11 noiembrie 1918;

– în poeziile persane clasice şi moderne macul este un simbol al oamenilor care au murit din dragoste;

– când cresc în câmpuri de cereale macii scad randamentul plantelor dar şi pe cele din apropiere de aceea este considerat a fi o buruiană agricolă de unde şi numele de mac de câmp;

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

Comentariile sunt închise.