Sinonime: Elaeagnus rhamnoides, Osyris rhamnoides , Hippophae littoralis , Hippophaes rhamnoideum.
Alte denumiri: cătina de munte, cătina de râu, cătina argintie, drăcilă, cătina ghimpoasă, sea buckthorn.
Specia a fost clasificată oficial și a primit numele științific actual de la celebrul botanist suedez Carl Linnaeus în anul 1753. Totuși, planta era cunoscută și folosită din antichitate de greci, romani și în medicina tradițională tibetană și chineză. Numele de gen „Hippophae” vine din limba greacă veche: „hippos” care înseamnă „cal”, iar „phaos” înseamnă „lumină” sau „strălucire”. Numele înregistrează o mărturie istorică: vechii greci hrăneau caii de luptă slăbiți sau răniți cu frunzele și ramurile acestui arbust pentru ca aceștia să ia rapid în greutate, iar blana lor să devină extrem de lucioasă și strălucitoare. Epitetul specific „rhamnoides” înseamnă „asemănător cu cătina neagră” (Rhamnus). A fost ales deoarece arbustul seamănă la prima vedere, ca formă și spini, cu plantele din genul Rhamnus (crușinul).
Florile: cătina este o plantă dioică (există arbuști masculi și arbuști femele). Florile sunt mici, galben-ruginii și apar în aprilie-mai, înainte de înfrunzirea completă. Cele masculine sunt grupate în globulețe și produc polen, iar cele feminine sunt grupate în raceme mici și vor da naștere fructelor (dacă sunt polenizate de vânt). Inflorește primăvara devreme înainte de apariția frunzelor.
Fructele: sunt bace false (drupe), rotunde sau ovoide (6-8 mm). La început au culoarea verde apoi de culoare galben-portocaliu aprins la maturitate. Cresc înghesuite direct pe ramuri și au un gust acru, astringent și ușor uleios. Fructele ajung la maturitate completă toamna, dar au o caracteristică deosebită: pot rămâne pe ramuri pe tot parcursul iernii.
Semințele: fiecare fruct conține un singur sâmbure (sămânță) de culoare închisă, foarte tare, care este extrem de bogat în uleiuri esențiale complexe.
Frunzele: sunt alterne, înguste (linear-lanceolate), lungi de până la 6 cm. Au un aspect bicolor deosebit: fața superioară este verde-cenușie, iar cea inferioară este argintie sau albicioasă, acoperită cu perișori solzoși.
Tulpina: este un arbust ce ajunge la 2-5 metri înălțime. Scoarța este brun-închisă, iar ramurile sunt rigide, foarte ramificate și pline de spini lungi și ascuțiți. Spinii sunt, de fapt, ramuri modificate care s-au ascuțit pentru autoapărare. Fiind o plantă plină de nutrienți într-un mediu adesea arid, spinii împiedică animalele erbivore (capre, oi, căprioare) să îi mănânce complet frunzele și fructele.
Rădăcina: este extrem de puternică și ramificată la suprafață. Are o proprietate unică: trăiește în simbioză cu bacterii fixatoare de azot, ceea ce îi permite să extragă azotul direct din aer și să îmbogățească solurile sărace pe care crește.
Habitat: cătina este un arbust foarte ramificat și spinos, campioană a supraviețuirii. Crește sălbatic pe prundișurile și albiile pietroase ale râurilor (de unde și numele popular de „cătină de râu”), pe nisipuri litorale, râpe, grohotișuri, pe versanți supuși eroziunii. Adesea alcătuiește crânguri și tufișuri naturale destul de întinse. Arbustul are o durată lungă de viață, fructificând constant timp de 20-25 de ani. Are o vigoare vegetativă extraordinară și lăstărește puternic în fiecare an.
Specii asemănătoare: Elaeagnus angustifolia (sălcioară), înainte de a face fructe, seamănă izbitor cu cătina. Are exact aceleași frunze lungi, înguste și intens argintii, ramuri spinoase și crește în aceleași zone uscate, nisipoase sau la margini de drum. Fructele la început sunt verzi, iar când se coc devin maronii-roșiatice sau gălbui, acoperite cu un praf argintiu, având o textură făinoasă, uscată, complet lipsite de sucul portocaliu și acru al cătinei.
Mineralele ( Fosfor, Calciu, Magneziu, Potasiu și Sodiu) și Microelementele (Fier, Zinc, Cupru, Seleniu și Mangan). Sunt substanțele care susțin sistemul osos și metabolic. Fructul conține 18 aminoacizi, printre care și toți aminoacizii esențiali pe care organismul uman trebuie să îi ia exclusiv din hrană.
Acizii Organici (sursa gustului acru): acidul malic și acidul citric. Aceștia dau gustul intens, astringent. Ei stimulează secrețiile gastrice și îmbunătățesc digestia. Substanțe bioactive speciale: Serotonina (hormonul fericirii): se găsește în cantități surprinzător de mari în fructe și mai ales în scoarță. Ajută la combaterea stresului și susținerea sistemului nervos. Polifenoli și Flavonoide: substanțe cu rol antioxidant intens care protejează organismul împotriva mutațiilor celulare. Celuloza (fibre): esențială pentru tranzitul intestinal și sănătatea microbiomului.
Principalele proprietăți terapeutice ale cătinei:
Imunostimulent și antioxidant puternic: datorită concentrației masive de vitamina C, betacaroten și flavonoide, cătina fortifică sistemul imunitar. Protejează celulele împotriva stresului oxidativ, ajută organismul să lupte cu infecțiile respiratorii, virozele și scurtează perioada de convalescență.
Cicatrizant, regenerator cutanat și Anti-aging: datorită acizilor grași Omega-7 și vitaminelor A și E, grăbește vindecarea rănilor, arsurilor (inclusiv a celor solare) și a eczemelor. Stimulează producția de colagen și combate îmbătrânirea prematură a pielii. Ameliorează afecțiunile inflamatorii precum psoriazisul sau dermatitele.
Protecție cardiovasculară: compușii fenolici și fitosterolii din cătină ajută la scăderea colesterolului LDL („rău”) și a trigliceridelor. Ei ajută la menținerea elasticității vaselor de sânge, reglează tensiunea arterială și reduc riscul formării cheagurilor de sânge, prevenind bolile coronariene.
Tonic general și energizant: cătina acționează ca un tonic general pentru sistemul nervos. Combate stările de oboseală cronică, astenie, stres fizic sau psihic. Din acest motiv, preparatele din cătină (mai ales cele cu miere) sunt recomandate să fie consumate în prima parte a zilei, putând produce insomnie dacă sunt luate seara.
Protector gastric și hepatic: extractele și uleiul de cătină au un puternic efect antiinflamator asupra mucoaselor interne. Sunt utilizate ca adjuvant în ameliorarea ulcerului gastric, a gastritelor și a sindromului de colon iritabil. De asemenea, susțin procesele de detoxifiere ale ficatului.
Cum se administrează cătina? Cătina cu miere (boabe întregi la borcan). Sucul pur de cătină (presat la rece). Uleiul de cătină (capsule sau lichid). Pulberea din fructe uscate.
Ce putem valorifica de la tufa de cătină? Fructele (bobițele): proaspete, congelate, uscate sau presate. Din pulpa fructelor se obțin sucuri presate la rece, siropuri, gemuri, jeleuri sau nectaruri. De asemenea, prin deshidratare la temperaturi mici, fructele se macină pentru a obține pulbere de cătină, folosită ca supliment alimentar. Sâmburii (semințele): din ei se extrage uleiul de sâmburi de cătină, o substanță extrem de concentrată în acizi grași esențiali (în special Omega-3 și Omega-6) și vitamine liposolubile (A, E). Este utilizat ca supliment intern premium sau extern în dermatologie pentru regenerarea profundă a pielii. Frunzele: uscate și mărunțite. Se prepară sub formă de infuzie (ceai de frunze de cătină). Acest ceai este excelent pentru susținerea digestiei, eliminarea toxinelor, reducerea inflamațiilor articulare și reglarea tensiunii arteriale, având avantajul că nu este acid ca sucul de fructe. Lăstarii tineri și mugurii: extractul din muguri de cătină este un stimulent imunitar de excepție pentru aparatul respirator, fiind folosit adesea pentru prevenirea complicațiilor în cazul virozelor la copii și adulți. Scoarța ramurilor: conține o cantitate importantă de serotonină (numită și „hormonul fericirii”), un compus rar întâlnit în regnul vegetal în concentrații atât de mari. În medicina tradițională, extractul din scoarță era folosit pentru susținerea sistemului nervos, combaterea stărilor depresive și pentru proprietățile sale puternic astringente și antiseptice în tratarea problemelor de piele.
Alergie la cătină- evită consumul dacă ai avut reacții alergice la acest fruct sau la preparatele sale. Intoleranță digestivă- întrerupe consumul dacă apar dureri abdominale, greață, diaree, arsuri sau reflux. Afecțiuni acute- în pancreatită acută, colecistită sau alte boli acute care impun restricții alimentare, nu utiliza suplimente de cătină fără acordul medicului. Hipertensiune arterială- cătina are proprietatea de a regla și scădea tensiunea. Dacă iei deja tratament hipotensiv, monitorizează-ți tensiunea deoarece asocierea poate duce la o scădere prea accentuată a acesteia. Diabet și Hipoglicemie- cătina poate contribui la scăderea nivelului de glucoză din sânge. Dacă urmezi un tratament cu insulină sau antidiabetice orale, monitorizează-ți glicemia mai des, deoarece cătina poate potența efectul medicamentelor, riscând să provoace hipoglicemie. De asemenea, mare atenție la cătina preparată cu miere, aportul crescut de carbohidrați din miere trebuie calculat în dieta zilnică pentru diabetici.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
