Salix fragilis- Salcia fragedă

 

Face parte din Familia Salicaceae (Salicacee), este un arbore înalt până la 15 m, creşte în ritm rapid, se găseşte pe lângă râuri, pâraie, lacuri, canale, păduri umede, în soluri argiloase, nisipoase, acide, umede, neutre, poate tolera vânturile puternice, îşi are originea în Europa şi Asia de Vest, i se mai spune şi salcie plesnitoare, răchită fragedă, crack willow, brittle willow;

Numele de gen „Salix” provine din latină şi înseamnă „salcie”, epitetul specific „fragilis” înseamnă „fragil”, cu referire la uşurinţa cu care se pot rupe crengile, specia ar fi un hibrid între Salix decipiens şi Salix alba;

Specii de salcie: Salix alba (Salcia albă, Salcia europeană), Salix nigra (Salcia neagră), Salix purpureea (Salcia roşie, Răchita roşie), Salix babylonica (Salcia plângătoare), acest arbore formează uşor hibrizi naturali cu Salcia albă, hibridul fiind denumit Salix rubens, de asemenea se poate hibridiza cu Salix nigra;

Florile: planta este dioică cu flori unisexuate (florile mascule se află pe o plantă iar cele femele pe altă plantă), florile se numesc mâţişori cele mascule au 4-6 cm lungime, iar cele femele de 6-8 cm lungime, de culoare verzui sau verzui-gălbui, înfloreşte primăvara (aprilie-mai) în acelaşi timp cu frunzele, este polenizată de albine, planta nu este autofertilă, după polenizare apar seminţele care sunt dispersate de vânt;

Frunzele: sunt dispuse alternativ, lanceolate, au 9-15 cm lungime şi 1,5-3 cm lăţime, la inceput (primăvara) sunt foarte păroase dar pe parcurs perii devin foarte rari, cu vârful alungit, fin-dinţate pe margini, partea superioară are culoarea verde-închis lucios, cea inferioară este de culoare verde-gri;

Trunchiul: are 1 m în diametru, scoarţa este de culoare cenuşiu- închis, dezvoltă fisuri adânci  odată cu vârsta, are o coroană neregulată, adesea aplecată, cu lujerii elastici dar sensibili la rupere în punctul de inserţie;

Substanţe: salicină, flavonoizi (sunt antioxidanţi puternici), vitamine, minerale;

Utilizare: scoarţa arborelui conţine salicină care se descompune în acid salicilic în corpul uman cu proprietăţi astringente, calmante, febrifugă, în tratamente ca reumatismul, artrita, stadiile inflamatorii ale bolilor autoimune, diaree, dizenterie, gută, nevralgie, boli febrile, în tratarea unor afecţiuni inflamatorii (bursita, tendinita), frunzele sunt folosite în bolile febrile minore, în cazul colicilor, acestea se pot recolta pe tot parcursul sezonului de creştere şi sunt folosite uscate sau proaspete sub formă de infuzie, cataplasme pentru răni, capsule, creme;

Alte utilizări: lemnul care este flexibil este folosit pentru a face bărci, se obţine şi cărbune de bună calitate, este rezistent la frecare şi este folosit la fabricarea parchetului, din cregile flexibile se construiesc coşuri de diferite dimensiuni, din frunzele şi ramurile tinere se obţine zaharină, scoarţa culeasă de pe crengi înainte de înfrunzirea arborelui era uscată şi măcinată sub formă de făină şi adăugată cu alte cereale la prepararea pâinii;

Avertizare:

– coaja de salcie, salicina şi alte produse ce conţin salicilaţi nu sunt recomandate copiilor sub 18 ani deoarece aspirina este sociată cu Sindromul Reye (este o boală rară asociată cu tratamentul infecţiilor virale şi cu administrarea de aspirină şi afectează toate organele în special creierul şi ficatul);

– poate avea reacţii adverse ca: eczeme, mâncărimi, tulburări digestive;

– cei cu tulburări de coagulare, cu astm bronşic, afecţiuni ale rinichilor şi dermatite de contact ar trebui să evite această plantă;

– se întrerupe tratamentul cu 2 săptămâni înainte de o intervenţie chirurgicală pentru a evita creşterea riscului de sângerare;

– poate interacţiona cu medicamente ca: anticoagulante, betablocante, diureticile, antiinflamatoare;

– supradozajul poate determina toxicitate renală;

– nu este recomandat femeilor însărcinate şi celor care alăptează.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

Comentariile sunt închise.