Staţiunea Borsec – „Perla Carpaţilor”

 

Staţiunea Borsec se află în nord-vestul Judeţului Harghita, la 26 km de oraşul Topliţa, pe drumul naţional DN-15 Topliţa-Piatra Neamţ, în lanţul muntos al Carpaţilor Orientali, într-o depresiune situată la interferenţa Munţilor Giurgeului, Munţii Bistriţei şi Munţii Călimani, la o altitudine de 850-950 faţă de nivelul mării.

Se spune că izvoarele au fost descoperite în anul 1594, apa fiind trasportată în butoaie de stejar, cu căruţa la Alba-Iulia la ducele Ardealului, Sigismund Bathory, care suferea de o boală incurabilă la acea vreme şi i s-a recomandat să facă băi cu această apă. Există şi o legendă despre un cioban care era bolnav de ulcer duodenal şi care trecea cu turmele pe lângă izvoare, acesta a băut câteva zile din apa minerală şi s-a vindecat.

Dar istoria staţiunii Borsec începe cu anul 1803, când colonelul austriac Valentin Gunther ajunge la Borsec pentru un tratament cu ape minerale şi să se vindece de paralizie. Făcând baie dar şi consumând apa minerală timp de şase săptămâni s-a vindecat. Uimit de calităţile apei, ajuns în Austria acesta îi propune unei rude să arendeze locul şi să vândă apă minerală naturală. Contractul de arendare a fost încheiat pe 28 de ani, cei doi au decis să se mute la Borsec pentru a începe construcţia unei fabrici de sticlă şi alta de îmbuteliere.

Primele sticle cu apă minerală Borsec (bogate în calciu, magneziu şi sodiu), ieşeau pe poarta fabricii în anul 1806, multe dintre ele luând calea străinătăţii. Îmbutelierea nu se făcea în fiecare zi, ci doar în zilele însorite când conţinutul de carbon atingea nivelul maxim. Astfel la Târgul Internaţional de la Viena din 1873, a fost medaliată şi numită ulterior „Regina Apelor Minerale”. În anul 1876 la Expoziţia de la Trieste primeşte „Diploma de Onoare”. În anul 1878 la Expoziţia Mondială de la Paris primeşte „Diploma de Onoare”. În anul 2004 la Expoziţia Internaţională de la Pozman primeşte „Medalia de Aur”. În anul 2004 la Berkeley Springs, SUA primeşte distinţia de „Cea mai bună apă minerală din lume”. În anul 2005 în cadrul Selecţiei Mondiale a Calităţii de la Bruxelles, primeşte „Medalia de Aur Specială”.

În anul 1953, Borsec (declarat oraş în 1956), a devenit staţiune balneoclimaterică, fiind cea mai importantă din Transilvania, datorită izvoarelor, a cabanelor de lemn în stil veneţian, a băilor publice, a băilor calde şi reci, masajelor hidroterapeutice.

Izvoarele de apă minerală (apă potabilă provenită dintr-o sursă naturală izvor sau forată artificial şi care prin structura ei fizică şi chimică poate exercita efecte terapeutice), sunt numeroase aproximativ 15 izvoare publice naturale, cu debite variabile şi suficiente pentru a putea fi utilizate economic. Acestea sunt actual principalul motor economic al staţiunii.

Apele izvoarelor sunt foarte bune în cura internă prin consumul direct al apei minerale, indicate în: boli ale tubului digestiv, boli ale rinichilor şi ale căilor urinare, boli cardiovasculare, boli endocrine, boli digestive, boli dermatologice, hepatite cronice, boli de nutriţie. În unele zone umede formate pe un strat argilos, situată pe partea dreaptă a pârâului Usturoi, se găseşte turba, compoziţia chimică îi conferă acesteia calităţi de nămol terapeutic folosită în boli reumatice.

 

Obiective turistice Borsec:

Muzeul Apelor Minerale: unde este prezentată istoria zonei, care se întrepătrunde cu cea a exploatării apei minerale, cel mai vechi exponat este o sticlă care a fost folosită pentru păstrarea apei minerale, la sfârşitul anilor 1800;

Relaxare şi tratament: Baia O-Saros: este reconstruită exact după vechea arhitectură din sec. al XIX-lea, dispune de un bazin cu apă minerală caldă dar şi rece, saună, cameră de sare, masaj, bazin în exterior, nămol;

Izvoarele cu apă minerală:

 – Izvorul nr 1 sau Principal (Fokut): nu este deschis publicului;

Izvorul nr 2 sau Republica (Erzsebet): nu este deschis publicului;

Izvorul nr 3 (Horia- Boldizsar): este hipotonă, bicarbonată calcică, magneziană, este recomandat pentru cei cu ciroză, hepatită cronică, în bolile tubului digestiv, boli de nutriţie, cură externă, conţine: ph-ul este 6,62, dioxid de carbon, bicarbonat, clor, sulfat, sodiu, potasiu, amoniu, calciu, magneziu, fier, hidrogen sulfurat;

Izvorul nr 5 (Cloşca- Laszlo): este recomandat pentru cei care sunt hipertensivi;

 

Izvorul nr 6 sau Crişan (Lazar): este apă carbogazoasă, sodică, bicarbonată calcică, magneziană, este indicată în bolile tubului digestiv, hepatite cronice, boli de nutriţie, cură externă, conţine: ph-ul este 6,62, dioxid de carbon, bicarbonat, clor, sulfat, sodiu, potasiu, săruri de amoniu, calciu, magneziu, fier, hidrogen sulfurat, mangan;

Izvorul nr 10 (Kossuth): o poate folosi oricine, este folosită ca şi apă de masă, indicată în afecţiuni ale tiroidei, diabet zaharat, enterocolite, atonii gastrointestinale, conţine: calciu, magneziu, dioxid de carbon liber, fier, potasiu, sodiu, siliciu total;

Izvorul nr 11 (Petofi): are un conţinut bogat în litiu, contribuie la ameliorarea stării psihice, pentru cei care au predilecţie la depresie, este apă carbogazoasă, bicarbonată calcică, magneziană, hipotonă;

Izvorul nr 13 (Pierre Curie): aflată la o distanţă de aproximativ 1800 m , de centrul staţiunii, este izvorul cu cea mai radioactivă apă minerală din staţiune;

Poiana Zânelor: este un ansamblu de izvoare minerale amenajate sub formă de bazine în aer liber cu garderobă, puncte de repaos, puncte de belvedere, locaţii de picnic sau plajă. Locul numit Izvorul Străvechi (Osforras), unde actual se află o mofetă- emanaţie de bioxid de carbon, degajat prin crăpăturile scoarţei terestre, în fazele finale ale activităţii vulcanice, folosit în terapeutica bolilor pulmonare, reumatice şi ale circulaţiei sângelui. Acum 150 de ani aici a fost un mic lac, fiind construit primul ştrand, aici se mai găsesc şi Carierele de travertin cu puncte de belvedere deosebite. Baia tradiţională din Poiana Zânelor conţine bazine cu apă minerală, băi de picioare, vestiare, şezlonguri, aceste băi sunt indicate în arteriopatie, varice, contuzii, cu efect stimulator asupra circulaţiei sangvine.

 

Rezervaţia Naturală Scaunul Rotund: este o arie protejată, cu o suprafaţă de 40 ha, cuprinde un depozit masiv de travertin cuaternar. Se remarcă activităţi postvulcanice de tip mofetă prin emanarea bioxidului de carbon şi a hidrogenului sulfurat, sub acţiunea hidrogeologică s-au format local mai multe formaţiuni carstice şi anume:

–  Peştera de Gheaţă: are o lungime de 60 de metri, este o adâncitură întunecoasă între două stânci separate care s-a format prin eroziune, într-o grotă a masivului de travertin, infiltraţiile de apă îngheaţă sub forma unor stalactite şi stalagmite care se îngroaşă pe timp de iarnă şi se topeşte primăvara târziu, cu ajutorul unei lanterne te vei bucura de priveliştea încântătoare oferită de coloanele de gheaţă sculptate în timp, de ştiut că doar porţiunea iniţială este accesibilă turistic;

–  Grota Urşilor: denumirea vine de la urşii care odinioară se adunau după hibernare în aşteptarea primăverii, este un mic canion de travertin, un ansamblu de coridoare adânci formate prin fenomenul de eroziune naturală a rocilor calcaroase sub acţiunea apelor de infiltraţie, lungimea este de 60 m;

Cerdacul Iadului: este o altă cavitate aflată lângă Grota Urşilor;

Cetatea Bufniţei: este o zonă aflată pe o pantă abruptă şi înaltă, unde pot fi vizitate ruinele unor construcţii militare din primul război mondial;

–  Peştera cu stalactite sau „Peştera Scaunul Rotund”: este situată spre vârful Dealului Scaunul Rotund, are 253 m, şi reprezintă cea mai lungă cavitate formată în tuf calcaros (tip de rocă sedimentară având un grad înalt de porozitate), din România, se poate vizita numai porţiunea iniţială de 15 m , care este luminată natural prin deschideri ale tavanului, intrarea facându-se printr-o dolină adâncă de 4-5 m ;

Drumeţii pe traseele turistice marcate, din apropierea Munţilor Borsecului;

Complexul de schi „Speranţa”, care oferă trei pârtii acesibile tuturor, accesul fiind printr-un sistem de ticketing:

– cea principală cu nocturnă numită „Speranţa”, de dificultate medie, pentru schiorii avansaţi, amenajată complet conţine un teleschi monopost, care suportă 720 de persoane pe oră, o maşină de bătut zăpada şi tunuri de zăpadă, are 680 de metri şi diferenţă de nivel de 120 de metri, înclinare medie 21%, lăţimea minimă 57 de metri;

– pârtia numită „Prichindel”, de dificultate uşoară, are 814 metri, diferenţă de nivel 139 de metri, lăţimea minimă 30 de metri, înclinare medie 17%, aici se pot da copii cu săniuţa;

– pârtia secundară numită „Verofeny” de dificultate uşor, pentru începători , deservită de propriul teleschi, are 726 de metri, diverenţa de nivel de 141 de metri, lăţimea minimă de 30 metri, înclinare medie 19%;

 

Ştiaţi că: cea mai veche Staţiune Balneară din România şi una dintre cele mai vechi din lume, este Staţiunea Băile Herculane, fiind atestată documentar în anul 153 î.e.n., este situată în Judeţul Caraş-Severin, pe Valea Cernei şi face parte din Parcul Naţional Valea Cernei-Domogled;

 

 

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *