Comuna Biertan din Judeţul Sibiu, este una dintre primele aşezări săseşti din Transilvania, care se află la numai 20 km de Sighişoara înspre Mediaş, şi la 80 km de Sibiu, este atestată documentar în anul 1283, în mijlocul ei, pe un deal se înalţă falnic Biserica fortificată (Biserică cetate) care a fost construită în secolul al XII-lea, între anii 1490-1524 în stil gotic târziu, fiind ultima ridicată în Transilvania în acest stil, în anul 1991 pe data de 18 septembrie, renumitul arhitect Hermann Fabini face prima propunere scrisă pentru ca monumentul să intre pe lista UNESCO, lucru care se va realiza în anul 1993 când este inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO;
Biertanul a fost sediul episcopatului săsesc vreme de 300 ani, devenind un important centru spiritual-religios, intrarea în cetate se face direct din piaţa centrală printr-o scară de lemn acoperită, lungă de 100 m, ce datează din 1795, biserica-cetate este deosebită prin faptul că:
– este o fortificaţie cu două incinte concentrice, şi o a treia parţială, cu şase turnuri şi două bastioane construite în etape diferite, primul zid al fortificaţiei cuprinde trei turnuri şi un bastion, la nord se găseşte Turnul cu ceas, având amplasat pe trei din pereţii laterali ai acoperişului cadranele ceasului din anul 1508, tot aici se găsesc şi două clopote, unul mare care anunţă fiecare oră, şi unul mic ce anunţă fiecare sfert de oră, în partea de nord-vest se află un turn de apărare cunoscut la începutul secolului XX, sub numele de Mausoleum, în partea de sud se găseşte Turnul catolic, după reforma luterană, pentru cei rămaşi loiali religiei catolice, a fost amenajat la parterul acestui turn un loc de închinare, în partea de sud plasat între turnul mausoleu şi turnul catolic se află bastionul de est cunoscut sub denumirea de „închisoarea matrimonială” unde soţii erau închişi pentru o perioadă de timp daca intenţionau să divorţeze, la mijlocul laturii de vest se găseşte un turn de poartă sub denumirea de primărie, deoarece aici era adăpostită primăria în caz de asediu, în sud-vest se găseşte Turnul slăninii,aici slănina săsească şi alte alimente erau păstrate în caz de asediu;
– aici se găseşte un Altar Poliptic (altar compus din mai multe panouri), cel mai mare din ţară cu cele 28 panouri pictate ale sale, cu scene din viaţa lui Isus Cristos, Fecioarei Maria, Botezul Domnului, scena Tăierii imprejur şi diferite alte picturi care reprezintă sfinţi din cultul catolic, a fost realizat între 1483-1513, de meşterii din Nurnberg şi Viena, în mijlocul altarului unde găsim scena crucificării, în perioada catolică se afla o statuie a Fecioarei Maria;
– Amvonul (o construcţie fixă, similară unui balcon, având ca destinaţie rostirea predicilor din cadrul slujbelor religioase) care este sculptat în piatră, şi este opera meşterului Ulrich din Braşov, datează din anul 1500, cu o influenţă sud-germană;
– Uşa Sacristiei cu un sistem complicat de 19 încuietori, a fost realizată din lemn de stejar de meşterul Johannes Reichmuth din Sighişoara în anul 1515, în vreme de asediu adăpostea tezaurul bisericii şi al comunităţii, unicitatea este dată şi de sistemul complicat de închidere manevrat printr-o singură cheie care activează patru mecanisme şi o manivelă care activează alte cinsprezece, datorită sistemului original de închidere care funcţionează şi astăzi, a fost premiată la Expoziţia Mondială din 1900 de la Paris;
– În biserică există o orgă care datează din anul 1869, care a fost realizată de maestrul Karl Hesse din Viena şi are 1920 de tuburi, 2 claviaturi, pedală şi 25 de registre, în această formă s-a ajuns după câteva restaurări, se pare că aici a existat o orga de aproape 500 ani, de vreme ce s-a găsit un document din anul 1523, în care este menţionat un organist pe nume Bartholomaus;
– În interiorul bisericii găsim şi câteva dintre steagurile breslelor locale, cel mai vechi este din anul 1691 şi reprezintă blazonul corporaţiei cu o suveică şi inscripţia Soli Deo Gloria, aparţinând ţesătorilor de lână, printre altele mai găsim şi steagul croitorilor, pielarilor, cizmarilor, cojocarilor, rotarilor;
– Aici se afla aşa numita „Închisoare matrimonială” sau „terapia de cuplu” folosită acum sute de ani, era situată într-unul din cele 6 turnuri ale fortificaţiei, aici erau închise pentru o perioadă bună de timp cuplurile care doreau să se despartă, şi aveau la dispoziţie un pat, un scaun , o masă, o farfurie, o cană, totul pentru o singură persoană , fiind obligaţi să împartă totul, se pare că tehnica a dat roade şi vreme de 300 ani înregistându-se la Biertan doar un singur divorţ;
Astăzi se mai ţin concerte, slujbe de două ori pe lună, în baza unui program stabilit dinainte, preotul slujind în mai multe sate din zonă, comunitatea de saşi fiind destul de redusă faţă de acum 300-400 ani în urmă.