Caesalpinia bonducella- Alunul asiatic

 

Face parte din Familia Caesalpiniaceae (Cesalpinacee), este un arbust înalt până la 7m, originar din Asia, această liană se strecoară peste altă vegetaţie pentru sprijin, pe copaci de exemplu, creşte de la nivelul mării la 850 altitudine, în soluri sărate, uşor acide şi soluri alcaline, pe aproape toate ţărmurile tropicale,i se mai spune şi natakaranja, kuku tupai (ghearele veveriţei), nucă de bonduc, fasole de nichel, yellow nicker, gray nicker, grey nickernuts;

Sinonime: Guilandina bonduc, Caesalpinia bonduc, Caesalpinia crista, Guilandina bonducella;

Planta este numită în onoarea lui Andrea Cesalpino, botanist, filozof şi medic italian, fiind unul dintre primii botanici care a realizat un Ierbar (colecţie de plante uscate), care se află la Muzeul de Istorie Naturală din Florenţa- Italia, şi conţine 768 specii de plante, în anul 1583 a publicat una dintre primele cărţi ale Renaşterii numită De Plantis Libri, care nu conţine ilustraţii, în această lucrare a pus bazele morfologiei şi fiziologiei plantelor;

 

 

Florile: sunt de culoare galben-deschis, mici, sub formă de ciorchine, parfumate, înfloreşte în timpul sezonului ploios din vară până în toamnă;

Seminţele: au coaja groasă, fragilă, sunt ovoidale, cu un sâmbure de culoare alb-gălbui, cu gust amar şi miros înţepător, seminţele imature sunt verzi;

Fructele: sunt nişte păstăi lungi şi plate de 6 cm, prezintă ţepi, cu 1-2 seminţe lucioase şi tari, de culoare gri deschis;

Frunzele: sunt de culoare verde, lungi de la 25-80 cm, penate (sunt compuse, distribuite câte două deoparte şi de alta);

Tulpina: planta este înarmată cu spini mici care sunt adesea negri, pe tulpina lungă şi verde, tulpinile tinere sunt roşietice;

 

 

 

Utilizare: pulberea din frunze se foloseşte pentru tratarea afecţiunilor ginecologice precum menoragia sau hipermenoreea (hemoragie puternică în timpul menstruaţiei care durează mai mult de şapte zile, şi cauzează sângerări care necesită schimbarea absorbantelor la intervale mai mici de două ore), şi leucoreea (scurgere vaginală nesângerândă dată de o creştere a secreţiilor genitale), este tonic uterin după naşterea copilului, sucul din frunze dar şi frunzele fragede ajută la eliminarea transpiraţiei urât mirositoare, în afecţiunile ficatului, în expulzarea viermilor intestinali, remediu împotriva febrei, seminţele se folosesc mai ales în India, ca remediu împotriva diabetului, artritei, şi altor afecţiuni inflamatorii, se spune că ar avea şi afect afrodisiac;

 

 

 

Se foloseşte şi sub formă de ulei de seminţe, seminţe prăjite, pulbere de sâmbure, au şi rol estetic din seminţe se confecţionează frumoase mărgele, numite şi „perle de mare” pentru că sunt dure precum cochilia, se mai folosesc: scoarţa, crenguţele, rădăcinile de la acest arbust, în Guineea Ecuatorială uleiul se foloseşte pentru gătit;

Proprietăţi: florile conţin flavonoide, terpenă, tanin, clorofilă, compuşi fenolici, seminţele conţin: bonducină, proteine, saponină, amidon, alcaloizi, flavonoizi, tanin, triterpenoiz  zaharoză, enzime, fitosteroli (sitosterol, hepatsan), acizi graşi: acid palmitic, acid stearic, acid linolenic, planta conţine proprietăţi antibacteriene, antivirale, antioxidante, antitumorale, este hepatoprotector.

 

 

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

Comentariile sunt închise.