Quercus coccifera- Stejarul mereu verde

 

Face parte din Familia Fagaceae (Fagacee), este un arbore sempervirescent (care este verde în tot timpul anului)), cu înălţimea de maxim 3 m, este cea mai mică specie de stejar, îşi are originea în pădurile mixte din zona mediteraneană, preferă locurile calde, creşte la altitudini de până la 1000 m, poate creşte pe stâncile şi zonele unde vântul este mai intens, în toate tipurile de soluri, este rezistent la secetă, i se mai spune şi stejarul kermes, stejar de carmaz, kermes oak, chaparro;

Epitetul specific coccifera derivă din cuvântul latin coccum înseamnă insecta şi cuvântul fera care înseamnă purtător, cu referire la faptul că acest arbore este purtătorul insectei kermes din care se produce un colorant roşu (cochimie);

Sinonime: Quercus pseudococcifera, Scolodrys rigida, Quercus valida, Quercus recurvans, Quercus mesto, Quercus dispacina, Quercus arcuata, Quercus aquifolia, Quercus calliprinos;

Florile: sunt de culoare verde-gălbui, înfloreşte din luna martie până în luna mai, florile masculine cresc în ciorchine lungi, atârnate, de culoare galben-brun, numit mâţişor, urmate de ghinde mici şi amare, fiecare este închisă într-o ceaşcă cu solzi spinoşi proeminenţi, cu pereţii groşi şi o textură brută care acoperă jumătate din ghindă, ghindele când ajung la maturitate se înroşesc;

Frunzele: sunt mici de 2-4 cm lungime, persistente, lucioase, simple, netede, alungite, de culoare verde-închis, cu marginile spinoase;

Scoarţa: este netedă, cenuşie, scoarţa crapă în moment ce înaintează în vârstă;

Utilizare: scoarţa arborelui are proprietăţi astringente, util în dizenterie, diaree cronică, în tratamentul hemoragiilor;

Alte utilizări: este planta gazdă pentru purecii kermes, ale căror corpuri zdrobite au fost folosite pentru producerea unui colorant natural de culoare roşie numit crimson, folosit încă din Antichitate la vopsirea textilelor sau la fabricarea lacurilor, seminţele uscate şi măcinate sunt folosite împreună cu alte cereale la prepararea pâinii, sămânţa prăjită poate fi înlocuitor de cafea, din scoarţă se poate obţine un colorant negru, taninul care se găseşte în trunchi şi rădăcină se foloseşte la întărirea pieilor, producerea de cerneală;

 

Ştiaţi că: există un Stejar mereu verde numit „Stejarul cu trei picioare”, din Mendaza, Navarra, Spania, este estimat la o vârstă de 1200 de ani, forma sa spectaculoasă, cu un trunchi complet gol pe interior şi sprijinit doar pe trei picioare mari îl face foarte popular pentru toţi locuitorii oraşului.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

Comentariile sunt închise.