Face parte din Familia Brassicaceae (Brasicacee), este o plantă bianuală-se dezvoltă complet pe perioada a doi ani, înaltă până la 1m, îşi are originea în Europa şi Asia, este rudă cu o serie întreagă de plante începând de la varză, rapiţă la muştar, creşte în pădurile de foioase, livezi, poieni, pe lângă drumuri sau garduri, i se mai spune şi iarbă de usturoi, garlic root, hedge garlic, frunza voinicului,garlic mustard, vindecuţa;
Sinonime: Alliaria officinalis, Arabis petiolata, Erysium alliaria, Sisymbrium alliaria;
Florile: la începutul înfloririi sunt adunate într-un bucheţel în vârful tulpinii, iar pe măsură ce planta creşte, bucheţelul devine ca un spic, sunt mici şi albe cu patru petale, florile se auto-fertilizează sau sunt polenizate de o varietate de insecte, înfloreşte în lunile mai-iulie;
Fructele: plantele produc fructe-mini-păstăi în poziţie verticală care eliberează seminţele în mijlocul verii, fructul este o capsulă erectă, subţire, cu patru laturi de 4,5-5cm lungime, care conţine două rânduri de seminţe negre strălucitoare, o singură plantă poate produce sute de seminţe care se împrăştie adesea la câţiva metri de planta mamă;
Frunzele: în primul an de creştere, plantele formează nişte frunze rotunde, cu aspect creponat, uşor încreţite, apropiate de pământ, cu miros de usturoi daca sunt strivite uşor între degete, în al doilea an, frunzele de la bază sunt mai mari, în timp ce frunzele dinspre vârf sunt aproape triunghiulare şi ascuţite, în formă de inimă cu margini dinţate şi vârfuri ascuţite, în nuanţe de culori verzui spre gri, cu suprafaţa superioară lucioasă, cele bazale devenind albicioase în perioada fructificării;
Rădăcina: este adâncă, albă cu miros ca de hrean;
Utilizare: frunzele sunt folosite pentru arome în salate şi sosuri, seminţele sunt folosite pentru a conserva alimentele, pe cale medicală planta este utilizată ca dezinfectant, diuretic, tratarea rănilor, gangrenă, ulcere, în doze mai mari poate fi administrată ca vomitiv;
Atenţionări: planta conţine cantităţi minime de cyanide (cianură), care la un consum normal nu provoacă nici o reacţie, dar în cantităţi mari poate avea reacţii neplăcute.
