Galanthus nivalis- Ghiocelul

 

Face parte din Familia Amaryllidaceae (Amarilidacee), este o plantă perenă, erbacee, înaltă până la 15cm, este cultivată în grădini, dar este întâlnit şi crescând sălbatic, de la păduri, poiană şi pajişti umede bogate în humus, până la câmpie ajungând la 2000 metri altitudine, îşi are originile în Europa, i se mai spune şi aişor, clopoţel, primăvăriţă, snowdrop, common snowdrop;

Numele „Galanthus” provine din limba greacă, „gala” înseamnă „lapte” şi „anthos” înseamnă „floare”, numele de Galanthus a fost dat de „părintele taxonomiei”, suedezul Carl Linnaeus în anul 1735, el a descris planta în cartea lui Species Plantarum (Specia Plantelor), publicată în anul 1753. Epitetul „nivalis” înseamnă „zăpadă”, referindu-se la floarea asemănătoare zăpezii, fie la înflorirea timpurie a plantei;

 

 

Sinonime: Galanthus alexandri, Galanthus imperati, Galanthus melvillei, Galanthus montanus, Galanthus scharlokii, Galanthus umbricus, Chianthemum nivale;

 

Florile: sunt albe, hermafrodite, au un număr de 6 petale, cele trei exterioare fiind mai mari decât cele interioare şi apare câte una la fiecare bulb, sunt în formă de clopoţei, cele interioare prezintă în interior pete verzui-gălbui, înfloreşte din luna ianuarie până în luna martie, este polenizată de albine dar uneori are loc auto-polenizarea;

Frunzele: sunt netede, lungi şi subţiri de culoare verde-închis;

Tulpina: este erectă cu două frunze liniare;

Bulbul: este globulos, acoperit cu tunici brune sau negre;

 

 

Substanţe: galantamina sau licorina are un efect semnificativ ca inhibitor al acetilcolinesterazei, cu efect stimulator asupra funcţiei celulelor musculare sau nervoase, o altă substanţă care are acţiune farmacologică este o lectină: GNA- Galanthus nivalis aglutinină, cu funcţii biologice ca antitumorale, antivirale, antifungice, datorită acestei lectine poate fi utilizat şi împotriva dăunătorilor: fluturi, molii, gândaci, afide;

Înmulţirea: se face prin bulbi, prin diviziune când planta este matură sau prin seminţe, bulbii trebuie să fie sădiţi la 10cm adâncime, la sfârşitul verii, în pământ fertilizat, iar atunci când doriţi să îi mutaţi aşteptaţi până ce florile se ofilesc, după care îi puteţi scoate din pământ;

 

Avertizări: bulbii ghioceilor sunt otrăvitori, datorită prezenţei lectinelor şi alcaloizilor toxici, trebuie manevraţi cu grijă, unii oameni se pot irita de la manipularea lor fără protecţie, acesta face ca nici un rozător să nu le atace rădăcina în timpul iernii, dacă sunt ingerate poate provoca greaţă, diaree şi vărsături;

 

 

Utilizare: floarea este eroul nenumăratelor legende şi tradiţii populare, este şi obiectul multor poezii şi piese de muzică, se spune că pe vremuri ghiocelul era folosit pentru stimularea ciclului menstrual, ceea ce astăzi nu se mai obişnuieşte, poate provoca avort în primele etape ale sarcinii, utlizat şi împotriva epilepsiei, problemelor neurologice, neuromusculare, utilizată şi în tratamentul bolii Alzheimer care prezintă un nivel moderat de demenţă, în demenţa senilă, poate acţiona ca antidot contra otrăvurilor, în Rusia a fost folosit ca medicament contra blocurilor neuromusculare şi diferite boli neurologice cum ar fi miastenia gravis (boală autoimună neuromusculară de lungă durată ce duce la diferite grade de slăbiciune a muşchilor scheletici), este studiată în ceea ce priveşte activitatea sa potenţială împotriva virusului HIV;

 

 

Ştiaţi că:

– ghioceii sunt primele flori care apar, fiind „vestitorii primăverii”, sunt asociaţi rezistenţei şi curajului deoarece „îndură” asprimea iernii şi prevestesc vremea bună ce va urma să vină;

– la prima vedere, toţi ghioceii par identici dar există mai mult de 100 de specii şi varietăţi, cu flori simple sau duble, şi diferite culori;

 

Leucojum aestivum

 

– nu trebuie confundaţi cu alte plante asemănătoare Leucojum vernum (luşca, spring snowflakes),  Leucojum aestivum, (ghiocelul bogat, ghiocel de baltă, crin Loddon, summer snowflakes), acestea sunt mult mai mari şi au toate cele şase petale de aceeaşi mărime;

 

Leucojum vernum

– există o specie de ghiocel ocrotit prin lege şi anume Galanthus plicatus (Ghiocelul cu frunze îndoite, Ghiocelul din Crimea, Pleated snowdrop), are frunzele curbate spre interior, se află în nordul Dobrogei, în pădurea Babadag, acesta este protejată atât la nivel naţional cât şi european;

 

Galanthus plicatus

 

– istoria ghiocelului datează de câteva milenii, în urmă cu aproximativ 3000 de ani, poetul grec Homer în „Odiseea”, scrie că zeul Mercur îi dă lui Ulise o iarbă numită moly (Galanthus nivalis), care l-a protejat pe Ulise de otrăvurile vrăjitoarei Circe;

– se spune că ghiocelul simbolizează speranţa, prietenia, inocenţa, puritatea iar multe persoane cred că este de bun augur să cultive în propriile grădini aceste flori frumoase;

 

– cel mai scump ghiocel, este o varietate rară, cu corola aurie şi petalele care prezintă în interior pete galbene, apărută în urmă cu câţiva ani în Scoţia, un bulb de ghiocel a costat aproximativ 870 euro, numit Galanthus woronowii „Elisabeth Harrison”;

 

– se spune despre ghiocel că este prima floare de pe pământ datorită unei legende care povesteşte că atunci când Adam şi Eva au fost alungaţi din Rai era iarnă, iar pământul era acoperit de zăpadă, şi că pe măsură ce Eva înainta prin zăpadă, a început să îngheţe şi să plângă amintindu-şi despre frumuseţile din Grădina Paradisului şi atunci din zăpadă au apărut ghioceii;

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

Comentariile sunt închise.