Euphorbia pulcherrima- Crăciuniţa

 

Face parte din Familia Euphorbiaceae (Euforbiacee), se prezintă ca o tufă, ce se poate înălţa de la 0,6 până la 3 metri, îşi are originile în Mexic şi America Centrală. I se mai spune şi steaua de Crăciun, Poinsettia, floarea de Crăciun, trandafirul de iarnă, Mexican flame leaf, winter rose.

Asocierea plantei cu Crăciunul a început în secolul al XVI-lea în Mexic, unde potrivit legendei, o fetiţă fiind prea săracă pentru a oferi un cadou la biserică de ziua naşterii lui Isus, a cules nişte crenguţe şi buruieni de pe drum şi le-a aşezat în faţa altarului. Acestea ca prin minune se transformă în Crăciuniţă cu frunze roşii în formă de stea, simbolizând Steaua din Betleem, iar culoarea roşie reprezintă sacrificiul de sânge al răstâgnirii lui Isus. De aceea Crăciuniţa este un simbol al lucrului dăruit din toată inima şi al simplităţii.

Această plantă poartă numele lui Joel Roberts Poinsett  primul ambasador al Statelor Unite în Mexic, care a introdus planta în SUA. În anul 1820, a devenit foarte populară de Crăciun şi sărbători, fiind cultivată pe scară largă. Este atât de populară în America încât îi este dedicată o zi din an, pe data de 12 decembrie, declarată zi naţională, care marchează şi aniversarea morţii lui Joel R. Poinsett;

Poate fi găsită în sălbăticie în Hawaii şi Puerto Rico, există peste 100 de soiuri disponibile, ele variază în formă de „înflorire”, număr de înflorituri, model pe frunze şi mărime.

Florile: sunt mici şi galbene, se găsesc în centrul fiecărui buchet de frunze, şi se numesc Cynthia (denumire purtată de Artemis care s-a născut conform legendei, împreună cu Apollo pe Muntele Cynthus), înfloresc în perioada noiembrie-februarie.

Frunzele: cele de la bază sunt de culoare verde-închis, ce ajung de la 7 până la 16 cm, cele de sus numite bractee (adică cele care se află la baza florilor), care sunt create prin fotoperiodism (bioritm dependent de perioadele de iluminare sau de alternanţa zi noapte). Ceea ce înseamnă că necesită întuneric, 12 ore/zi, timp de 5 zile la rând, pentru a-şi schimba culoarea. Frunzele pot fi de culoare roşie, roz sau alb şi sunt adesea confundate ca fiind flori.

Utilizare: populaţia aztecă a folosit planta pentru a produce colorant roşu şi ca medicament antipiretic (combaterea febrei), extractul său este util pentru arsuri.

Îngrijire:

– udarea se face cu apă la temperatura camerei, pe deasupra nu în farfurioară, trebuie doar menţinut pământul umed, acumularea apei la bază îi poate fi fatală, favorizează apariţia şi dezvoltarea putregaiului cenuşiu- Botrytis cinerea. Rezistă fără apă o săptămână, nu mai mult, dacă frunzele au tentă gălbuie sau cad la prima atingere, este clar că planta nu a fost udată suficient, în fiecare zi cu puţină apă, planta va fi foarte fericită, vara se poate pulveriza apă şi pe frunze;

– planta este mai sensibilă la mişcări sau mutări din loc în loc, trebuie să îi găsim un loc bun de la început, preferă locurile luminoase, fară a o expune direct în bătaia razelor solare mai ales vara, iarna însă soarele nu are atâta putere, o putem aşeza fără griji într-un loc estic sau sudic;

– este foarte sensibilă la diferenţele mari de temperatură, şi la curenţii de aer, iarna trebuie aşezată intr-o cameră cu temperatura de peste 15 grade (între 18-20 grade maxim), vara trebuie scoasă afară intr-un loc semiumbros.

– înmulţirea se face prin seminţe, însă este anevoios şi de lungă durată, şi prin butaşi care sunt luate de la plantele mamă, după căderea frunzelor, butaşii să fie de 10-12 cm lungime, înaintea plantării trebuie supus unui proces de eliminare a latexului, acesta împiedică formarea rădăcinilor prin procese de oxidare celulară, astfel se ţine în apă, la temperatura de 25-30 grade, apoi plantarea butaşului în turbă amestecată cu nisip, se recomandă folosirea fertilizatorilor care să conţină Molibden (săruri minerale), fără îngrăşământ planta se va ofili, sau frunzele se vor păta;

– în primăvară planta intră în repaus, aproximativ 2 luni nu îi vom administra îngrăşământ şi trebuie udată mai rar, trebuie tunsă pentru a stimula creşterea de noi crenguţe, şi pentru a nu deveni inestetică;

– necesită o perioadă de nopţi lungi, întunecate, timp de aproximativ două luni, în toamnă pentru a dezvolta flori, orice luminiţă aprinsă din timpul nopţii, împiedică producţia de flori;

– protejaţi planta atunci când o cumpăraţi de curenţii reci de iarnă, plantele ar trebui să aibă o folie de protecţie  împotriva frigului, este bine să o protejaţi şi să nu o expuneţi la temperaturi extreme, chiar şi pentru o perioadă scurtă de timp, şocurile termice o afectează, astfel cei care o vând nu ar trebui să expună plantele la intrarea în magazin sau afară, şi atenţie la florile plantei nu trebuie să fie înflorite sau căzute;

Avertizare: contactul cu seva lăptoasă a plantei poate provoca erupţii cutanate, mai ales pentru persoanele care au alergie la latex (poate cauza şoc anafilactic), această iritare este cauzată de prezenţa esterilor de euforbol diterpenoid şi de steroizi, dacă este ingerată oricare parte din plantă poate provoca greaţă, diaree, vărsături.

 

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

Comentariile sunt închise.