14 septembrie- Ziua Muntelui

Fiecare dintre noi are, într-un fel sau altul, o legătură specială cu înălțimile. Pentru unii, muntele înseamnă liniștea profundă de deasupra norilor. Pentru alții, este aventura unei creste înguste, răcoarea pădurii sau mirosul inconfundabil de cetină proaspătă după o ploaie de vară. Indiferent cum îl privim, muntele rămâne un loc aparte, în care natura pare mai aproape, iar lumea pentru câteva clipe mai liniștită.
În România, Munții Carpați ocupă aproximativ o treime din teritoriul țării și reprezintă o adevărată coloană vertebrală a peisajului, culturii și istoriei noastre. De aceea, 14 septembrie, Ziua Muntelui, este mai mult decât o simplă zi în calendar. Este un moment în care ne putem opri pentru a admira frumusețea munților și pentru a ne aminti cât de important este să îi protejăm.
Anul 2002 a fost proclamat de Organizația Națiunilor Unite drept Anul Internațional al Muntelui. În acest context global, autoritățile din România au decis să instituie această zi națională pentru a atrage atenția asupra problemelor specifice comunităților montane, cum ar fi izolarea sau dezvoltarea dificilă, și pentru a valorifica potențialul ecologic și turistic al Carpaților.
Alegerea acestei date specifice are rădăcini mult mai adânci, legate direct de ritmul naturii și de viața comunităților de oieri. Ziua de 14 septembrie, coincide în calendarul popular cu sărbătoarea creștină a Înălțării Sfintei Cruci, momentul simbolic în care se spune că pământul se închide pentru iarnă. Tot acum se încheia în mod tradițional pășunatul anual în Carpați, când ciobanii își strângeau turmele de pe creste și coborau în sate pentru a împărți roadele verii.

De-a lungul timpului, felul în care oamenii au privit muntele s-a schimbat. Odinioară, culmile și pădurile erau asociate cu traiul greu, cu munca, cu păstoritul și cu nevoia de a găsi resurse sau adăpost. Muntele putea fi, în același timp, prieten și adversar. Astăzi, muntele este privit și ca un adevărat sanctuar al biodiversității. Carpații adăpostesc păduri valoroase, plante rare și o faună impresionantă. Ursul brun, lupul, râsul și capra neagră sunt doar câteva dintre speciile care găsesc aici condiții prielnice de viață.

În același timp, muntele a devenit un spațiu al aventurii și al regăsirii. Drumețiile, alpinismul, ciclismul montan sau pur și simplu o plimbare prin pădure ne oferă ocazia de a evada din agitația cotidiană și de a redescoperi frumusețea lucrurilor simple. Muntele ne învață răbdarea, disciplina și modestia. Ne arată că fiecare urcuș are nevoie de efort, că priveliștea de la vârf merită pașii făcuți până acolo și că natura nu trebuie cucerită, ci respectată.

Ziua Muntelui nu are nevoie de ceremonii fastuoase.Poate fi celebrată prin gesturi simple, dar sincere. O drumeție pe un traseu marcat, o zi petrecută în aer liber, admirarea unui peisaj sau chiar o acțiune de ecologizare pot fi modalități frumoase de a marca această zi. La fel de important este să susținem comunitățile montane și oamenii care păstrează vii tradițiile locale, cumpărând produse tradiționale și apreciind meșteșugurile transmise din generație în generație.

Iar atunci când mergem la munte, trebuie să ne amintim o regulă simplă: să lăsăm natura așa cum am găsit-o sau chiar puțin mai curată. Fără gunoaie, fără zgomot inutil și fără a deranja animalele sau distruge plantele.  Muntele ne oferă atât de multe: aer curat, apă, păduri, biodiversitate, peisaje spectaculoase și un refugiu departe de agitația orașelor. Ne oferă și ceva mai greu de măsurat liniște, inspirație și sentimentul că facem parte dintr-o lume mult mai mare decât noi.

De Ziua Muntelui, 14 septembrie, poate că cel mai frumos lucru pe care îl putem face este să privim spre aceste înălțimi cu recunoștință și să înțelegem că frumusețea lor vine la pachet cu o responsabilitate. Pentru că munții nu sunt doar niște uriași de piatră care veghează asupra țării. Sunt o parte din identitatea noastră, din natura noastră și din povestea României. Iar cel mai frumos dar pe care îl putem oferi muntelui este simplu: să îl iubim, să îl respectăm și să îl păstrăm pentru cei care vor veni după noi.

Știați că:

– Vârful Moldoveanu, cu 2.544 m, este cel mai înalt punct al României. Se află în Munții Făgăraș, parte a Carpaților Meridionali. Deși nu se compară ca altitudine cu Everestul, priveliștile de pe crestele Făgărașului sunt spectaculoase.

– Cel mai înalt munte de pe Pământ este Everestul, care are aproximativ 8.849 m altitudine.

– Pe munți poate exista zăpadă chiar și în timpul verii. La altitudini foarte mari, temperaturile rămân suficient de scăzute pentru ca zăpada și ghețarii să supraviețuiască.

– Munții pot influența vremea. Aerul umed este împins în sus de versanți, se răcește și poate produce nori și precipitații. De aceea, pe un versant poate ploua, în timp ce pe celălalt vremea este mai uscată.

– Munții se pot mișca și astăzi! Plăcile tectonice continuă să se deplaseze, iar unele lanțuri muntoase cresc foarte lent în timp.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

Lasă un răspuns